Pentru atunci cand te vei simti singur

 

Afara imi miroase a primavara si soarele e atat de tentant. Imi suna telefonul si vorbesc cu o amica despre una, despre alta, despre copii. Inchid, apoi ies afara sa iau o gura de aer proaspat si sa iau in piept soarele bland de primavara devreme. Ma incarc cateva minute, reintru in casa si dau nasul cu unul dintre copii. E cam mare, dar tot copil ramane si ma prinde o stare ca o gheara in piept.

Ii crestem, ii iubim, le suntem prieteni, parinti, ei cresc si deodata il avem in fata pe el adultul, copilul nostru care a crescut, si-a intins aripile si a inceput sa zboare. Intai in jurul casei, apoi din ce in ce mai departe, pana cand el copilul-adult pleaca cu visele si dorintele lui, cu perceptia proprie despre viata iar tu adultul-parinte ramai privind in urma lui cu o gheara infipta adanc in suflet.

Dintr-o data esti singur tu cu tine, cu amintirile si fantomele trecutului. Copiii pleaca, au viata lor, viitorul lor si nazuintele care ii duc departe geografic, fizic, emotional. Tu, ramai o amintire, un parinte acolo, undeva, la care ei se intorc cand au timp, cand isi aduc aminte sau deloc. Compania ta este gheara, pe care o simti cu putere, privesti in jur si este atata…liniste. O liniste ce doare, te invaluie din toate partile si  striga: ai ramas singur!

Atata liniste in casa plina de zgomot odata! Cat de tare ai dori sa izbucneasca iar vocile, tipetele si rasetele lor. Atunci te innebuneau, doreai liniste. Acum ai liniste si iti vrei galagia lor inapoi. Intortocheate sunt caile Domnului si vesnica nemultumirea omului.

E bine sa ii vezi ca gandesc, se descurca si isi croiesc drumul, dar al naibii de greu e sa simti ca nu mai au nevoie de tine, ca uneori esti in plus. Poate asa au gandit si parintii tai la randul lor, poate asta este blestemul dulce al parintilor: creasc copii si raman singuri. Nimic nu va mai fi cum a fost! Obisnuieste-te cu asta parinte drag. Viata iti va fi o cutie de amintiri. Cand iti va fi dor, deschide-o! Cand iti va fi dor, fugi la copii! Ii vei vedea apoi te vei intoarce in singuratatea ta!

Nu cunoastem dragostea unui parinte pana cand nu devenim si noi parinti.” — Henry Ward Beecher

Sa aveti o zi frumoasa!

G.D.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *