Trezeste-ma cand totul s-a sfarsit iar zorii s-au ivit invaluind acest trup amortit. Trezeste-ma din amorteala umbrelor trecute sau lasa-ma sa cred ca totul a fost doar vis. Iluzii frante si vise pierdute ratacesc prin sinapse neuronale, contorsionand sau negand adevaruri absurde pe care refuz sa le cred.
Trezeste-ma si spune-mi ca adevarul e fictiune sau poate gluma si spune-mi-o razand, sa rad si eu, sa alung temerile si indoielile ce-mi seaca putina seva ce o mai am in mine.
Trezeste-ma si du-ma in acel moment in care fericirea imi invaluia sufletul in iubire si implinire, diminetile erau restart pentru minte si dupa fiecare dimineata alaturi de tine ma nasteam din nou iar si iar, perpetuand o poveste frumoasa de dragoste ce rasarea dimineata si noaptea mereu, pana cand intr-un sfarsit, s-a ratacit, a apus si nu am mai distins-o.
Trezeste-ma cand totul s-a sfarsit sau lasa-ma sa dorm un somn etern in care visez ca ma trezesc si traiesc un splendid prezent ce tu mi l-ai daruit intru dragoste si adevar, zi de zi, an de an, caci dragostea nu traieste decat in imbratisarea clipei binecuvantate de-acum si ca, intr-un sarut, timpul isi opreste bataile clipei.
Timpul meu s-a oprit acum. Trezeste-ma cand totul s-a sfarsit, voi fi eu, voi fi alta, nu stiu, doar timpul este cel ce stie ce se va intampla…
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.