Simt ca traiesc intr-o lume murdara, urata, in care nu mai exista valoare, incredere, bunatate. Universul preia toate murdariile noastre si ma intreb, daca nu facem nimic sa schimbam conceptiile si modul nostru de viata, cu ce se vor confrunta copii nostri in viitorul apropiat.
Am devenit meschini, rai, invidiosi, mintim, suntem nervosi, plini de importanta si am uitat de bietii nostri bunici care ne-au invatat sa fim oameni. Nu mai avem satisfactie pentru implinatatea visului nostru, ci pentru distrugerea celui de langa noi.
Am devenit mici, prea mici si noi ne vedem Atat de Mari… Dar universul ne da semne si daca nu vom avea puterea sa ne trezim, probabil ne va trezi el. Natura este puternica si stie ce este bun si corect, ce poate sa indure si ce nu, cand si cum trebuie remodelat universul.
Probabil ma veti acuza ca generalizez. Aveti dreptate poate. Dar a ramas un numar atat de mic de oameni care mai sunt oameni. Vreau sa cred ca ma aflu printre cei care inca mai sunt oameni, dar ma ingrozeste mediul in care traiesc.
Oameni pe care credeam ca ii cunosc, ma dezamagesc si ma intreb daca mai exista credinta sau merg la biserica doar ca sa se inchine si sa vada ceilalti ca au trecut pe acolo, sau cred in sinea lor ca daca au trecut pe la biserica, vor fi ispasiti si iertati.
Sau nu le mai pasa de Dumnezeu, nu mai au frica, democratia asta atat de prost inteleasa ne-au facut sa credem ca suntem mici dumnezei. De-ar veni asa o pala de vant si de-ar curata tot gunoiul strans, lasand in urma doar ce e verde si crud, cred ca asa am mai avea o sansa. Copii nostri ar putea trai intr-o lume in care ar exista valoare, bunatate, compasiune, incredere, iubire.
Nici de iubire nu mai putem vorbi pentru ca a devenit atat de idividualista, egoista si meschina. Familia nu mai are valoare, destramarea ei este o virtute in ziua de azi, un exemplu. Fiecare se iubeste pe sine, nu mai are puterea sau dorinta de a iubi pe cel de langa el, sa-l inteleaga si sa-l ajute. Increderea a devenit atat de firava, incat casnicia a devenit un moft cu care te culci si fara de care te scoli a doua zi .
Traim intr-un mediu otravit, in care incercam sa ne gasim drumul, sa traim si poate sa ne realizam si visele. Nimic nu este intamplator si nimeni nu vrea sa schimbe nimic. Degeaba ma revolt eu, tu, cei ca mine si ca tine. Ei sunt cei multi. Ei sunt cei care vor sa fie mici dumnezei. Ei care au uitat ca sunt doar oameni, mici, neimportanti, asemeni unor furnici ce isi fac fiecare musuroiul lui. Ei uita ca forta este a universului si deasupra tuturor este Dumnezeu care vede si rabda, rabda, dar pana cand?
Visele mele, visele tale Nu sunt de vanzare! Nu lasa pe nimeni sa iti smulga ideile sau sa-ti spuna ca nu sunt bune, ca TU nu insemni nimic. TU cel care inca mai esti OM, esti mai puternic decat cel care se crede un mic dumnezeu, pentru ca tu chiar il ai pe Dumnezeu langa tine.
Asa ca fiti voi insasi, atati cati mai sunteti, nazuiti si visati. E un drept si o onoare sa vrei sa mai fii OM.
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.