Cand te lovesti pui pe locul ranit apa oxigenata sau spirt si acoperi cu un plasture rana pentru ca sa se vindece. Dar ce poti pune pe rana cand ea se produce in sufletul tau? Ce poti sa picuri peste ea si cu ce poti sa o acoperi? Ce leucoplast pui ca sa iti peticesti inima la loc?
Dar poate sufletul sa fie ranit, daca nu-i nici organ, nici nu stim ce este, nici unde este, nici nu-l putem atinge, nici localiza? Si totusi, sufletul exista – cu asta toti suntem de acord. Pentru ca, daca sufletul poate fi ranit, inseamna ca el exista, este viu.
Doare al naibii sa torni spirt pe rana, dar poti compara durerea aceasta cu durerea din suflet? De multe ori ma intreb din ce suntem plamaditi si cum poate sufletul sa duca atata durere cata se aduna in el. Da, sunt dureri mici care trec, se uita repede, dar sunt dureri care sunt „vii”, te sfasie si simti ca mori putin cate putin.
Durerile acestea „vii” cu ce le oblojesti? Acolo ajung doar stropii uitarii. Ei mai inmoaie durerea. Se spune ca „timpul le vindeca pe toate”. Durerea se diminueaza odata cu trecerea timpului, stergandu-se cu totul la un moment dat sau lasand un semn in suflet asemeni unei rani adanci care se vindeca si lasa un semn pe locul in care a fost.
Sufletul traieste in noi, el ne influenteaza sanatatea trupeasca, linistea launtrica, implinirea, impacarea, bucuria si pofta de viata. Cand sufletul este ranit, toate acestea se clatina si pentru om nimic nu mai conteaza si nimic nu-l mai poate mangaia. Durerea din suflet in timp poate creste sau se poate vindeca.
Pentru durerea din suflet inca nu s-au inventat medicamente care sa grabeasca vindecarea, dar omul este puternic si are o arma puternica: UITAREA.
Nu poti sa stergi pur si simplu pe cineva sau ceva din mintea ta, asa cum un burete sterge o tabla plina de formule si probleme, dar uitarea si timpul, dorinta si vointa pot face minuni impreuna. Ele invaluie rana, diminuand cu fiecare zi putin cate putin din taria durerii.
Dar inainte de a incepe tratamentul uitarii, incearca sa intelegi ce s-a intamplat si de ce s-a intamplat. Avand clar in minte cauza care a dus la ranirea sufletului, nu iti vei mai pune intrebari peste intrebari ce vor ramane fara raspuns si care iti vor mentine vie durerea in suflet.
Pe de alta parte, tristetea provocata de sufletul ranit, poate fi alungata treptat, inconjurandu-te de lucruri, activitati, oameni si locuri placute.
Un alt mod de a vindeca rana sufleteasca este: INTROSPECTIA. Pentru cei care sunt mai puternici sufleteste, introspectia este un mod foarte util de a trece peste lucrurile care ne tulbura. Intr-o astfel de activitate, incercam sa ne intelegem mai bine situatia si sa intelegem mai bine modul in care o putem depasi.
Stim ca trebuie sa trecem peste aceste momente de cumpana si sa privim cu incredere in viitor. Viata noastra nu se reduce la cateva intamplari sau clipe intunecate. Ea este un cumul de momente frumoase si tocmai aceste momente readuc prin amintiri zambetul pe fata noastra si ingaduinta de a mai da o sansa celui care te-a ranit. Vointa si atitudinea pozitiva ajuta la refacerea sufletului ranit.
Vindeci rana sufletului tau daca ierti, lasi trecutul in urma si traiesti in prezent, privind cu incredere si ingaduinta spre viitor. Traind in prezent vei putea sa te bucuri de clipele minunate ale prezentului, ce vor fi un balsam excelent pentru clipele dureroase ale trecutului.
Cand ai o rana sufleteasca, nu uita de Dumnezeu: EL este singurul care poate ajunge la rana din sufletul tau. El stie cum sa potoleasca tulburarea sufletului. Tu ai nevoie doar de putina credinta, o rugaciune, incredere in EL si multa vointa.
In drumul tau nu uita:
„Cel mai usor lucru este sa ranesti sufletul cuiva, caci sufletul umbla descult si pasii lui culeg toti spinii unei zile.” — Gabriel Liiceanu
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.