Ninge linistit peste timpul nostru acoperind cu un covor alb amintiri, bucurii, lacrimi si iubiri. Ninge cu fulgi mari si albi peste bunii nostri parinti si iata-i pe cei care ne-au dat viata candva tineri si in putere, acum aplecati de griji si ani, cu parul nins si cu aceleasi griji fata de noi, cei ce am ramas copii lor.
Candva, de mult, credeam ca timpul sta in loc si parintii nostri frumosi si inalti vor ramane mereu asa, veghind asupra vietii noastre, rezolvand problemele si linistea naiva de copil nevinovat.
Ninge linistit pe parul meu insemnand ici, colo, cu albul imaculat fire din ce in ce mai multe, privesc in oglinda, apoi privesc la mama si la tata, ma intreb cand a trecut si cand a nins atat de mult.
Timpul rade la noi in tample, timpul este eternitatea dintre generatii, timpul e acum aici si maine este deja ieri, timpul sunt zambetele noastre adunate dintre clipele de fericire, timpul sunt lacrimile stranse in suvoaie mai repezi sau mai domoale, timpul este vointa de-a lua la picior fiecare an dupa an, timpul este ambitie si putere, temere si frica, uitare si dorinta, timpul este parte din noi, timpul este durerea de a-ti vedea parintii imbatranind, devenind neputinciosi si fara putere, timpul este bucuria de a-ti vedea copii crescand si inflorind, batand din aripi din ce in ce mai sus.
Ninge linistit asa cum ningea acum 26 de ani cand a venit pe lume prima mea copila, un fulgulet gingas si sensibil, care ne-a luminat si ne-a bucurat viata. A venit insotita de-o raza de soare care sper si ii doresc sa ii lumineze viata si drumul, sa inlature obstacolele si greutatile din calea ei, sa ii aduca zambetul frumos mereu pe chipul ei de inger.
DA, ninge linistit si pe chipul ei bun si bland desenand deja cu albul pur prin parul ei. Privesc cu drag la ea si ma vad pe mine la varsta ei, plina de viata, visand, sperand, privind cu curaj la un viitor frumos plin de iubire si fericire.
Zambesc cu un ochi pentru ca stiu ca viata este frumoasa, plina de imprevizibil si lacrimez cu celalalt ochi pentru ca viata nu ofera nimanui doar zambete, are grija sa brazdeze adanc pe chip si in suflet cu lacrimi amare episoade triste, oameni buni si oameni rai, sa presare in cale mlastini amagitoare in care te scufunzi pana la gat imobilizat in ganduri negative ce te pierd pana te sufoca, ramai fara putere, vointa, innotand in ceata singuratatii, pana cand Puterii Divine i-se face mila de tine sau te iarta si isi intinde aripa protectoare spre tine, dandu-ti o picatura de curaj cu care sa prinzi forta sa revii la mal, sa o iei de la capat, sa uiti trecut si durere, sa iubesti din nou viata, sa te iubesti pe tine si pe cei de langa tine, chiar si pe cei care ti-au facut rau, sa inveti sa ierti ca sa ai puterea de-a te ridica iar si iar atunci cand te vei scufunda din nou.
Trei generatii ninse, 3 generatii prin vinele carora curge acelasi sange, privesc cum fulgii de nea se depun pe caldaramul vietii spunand povesti unele vesele, altele triste, insotite de zambete si lacrimi, amintiri si vise, dorinte si impliniri ce leaga generatie de generatie prin suflet, sentimente si intamplari ale destinului.
Afara ninge linistit si in sufletul meu domneste liniste si furtuna, certitudine si incertitudine , sfarsit si inceput, continuitate si speranta, batand dinspre est si vest domol sau cu putere visurile ce ma acopera, ma ridic si ma scutur, lupt si sper. Sper ca parintii vor fi …. mereu, sper ca eu voi mai fi ceva timp … pe aici, sper intr-o viata lipsita de griji a copilelor mele, sper intr-o lume a lor mai buna decat lumea mea, sper in curcubeul fericirii lor.
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.