Teleleu prin Venetia
Cu sufletul ratacind prin umbrele trecutului am pasit cu sfiala pe primul pod venetian ce mi-a iesit in cale intrand in lumea iubirii.
Straduta dupa straduta pline de cochete buticuri incarcate de mister si parfum medieval au descatusat putin cate putin sufletul meu prins intr-un trecut intunecat, dezvaluind frumosul lor si frumosul meu, pierzandu-ma printre obiecte create manual din sticla de murano si sticla venetiana fragile ca si ratacirile mele, dar de o frumusete fara seaman.
Am descoperit o lume a frumosului demult uitata de mine ce a ridicat voal dupa voal, usor si bland temeri si frustari, a deschis lacate ruginite incapatanate a se mai deschide, a ajuns la un sine abandonat si a iertat ce era de iertat…
Acolo pe stradutele inguste ale Venetiei am redescoperit frumosul din viata mea, ratacind fara tinta din butic in butic, privind cu lacomie la frumosul simplu dar autentic venetian. Aici am inteles ca frumosul inca exista si e chiar langa mine, insa orbita de durere nu mai aveam ochi decat pentru cioburi.
Dar Venetia nu-mi arata cioburi, ci un frumos pe care eu il uitasem, il impinsesem adanc inlauntrul meu cu durere si oricat as fi calatorit pe cararile sufletului meu, nu mai ajungeam la el.
Cu fiecare pas facut pe stradutele Venetiei intram in mai multe buticuri, treceam mai multe canale, pas dupa pas pana cand fara sa vreau m-am trezit in adancul sufletului meu si am gasit buticul in care ascunsesem tot ce aveam mai frumos.Era mult praf si era inchis demult, dar lucrurile erau frumoase inca si privind la ele mi-am dat seama cate minunatii erau in viata mea.
Eu nu le mai vedeam, dar ele erau acolo in fata mea frumos asternute pe rafturi ca si obiectele cu arta si migala create de artistii venetieni. Doar ca aici era creatia MEA.
Sticla fina a sufletului viu colorata in rasete si chip luminos armonios si vesel odata, vise si incredere randuite pe rafturile vietii asteptau rabdator sa le redescopar, sa le reinviu ca sa ma pot bucura de ele.
Mi-a fost teama sa pasesc in lumea venetiana dar ma bucur ca am avut curajul sa fac pasul, sa imi descatusez sufletul si sa ma bucur de unica Venetie la care ma voi reintoarce mereu cu drag.
G.D.