Nu stii cand se schimba. Acum totul e altfel. Parca ai pluti intr-un cosmos in deriva inconjurat de miile de bucati ale sufletului tau. Te inconjura din toate partile si fiecare bucatica e ranita si dezorientata. Pe fiecare o alta poveste, o alta rana. Vorbim de sufletul tau, cel care candva era intreg si nu cunostea lacrima.
In haul din jurul tau intunericul e sagetat de stralucirea care mai palpaie slab in sufletul zdrobit. Mintea este mototolita de intrusii care l-au distrus si ti-au adus rauri de lacrimi….
Esti singur….candva ai crezut in umarul pe care sa poti plange, in mana de care poti sa te agati, in sufletul pereche, in iubire, incredere, fericire. Traiai in lumea ta perfecta in care te simteai iubit si in siguranta. Acum plutesti in tristete, singuratate, dezamagire si ochii tai au secat, lacrimile te inconjura din toate partile….
Cum a fost posibil? Cum a fost posibil? Cum a fost posibil? ….Plutesti si te intrebi. Raspunsul rataceste printre mii de stele, prin praful cosmic in care plutesc bucati din sufletul tau.
Cine, cui da dreptul sa schimbe destinul unui suflet si apoi sa plece mai departe, ca si cand nimic nu s-a intamplat?
Esti singur….poate intotdeauna ai fost singur. Mintea ti-a creat iluzia unei vieti frumoase in doi. Realitatea doare, sfasie, distruge. E nevoie de o putere imensa care sa te readuca inapoi, sa asambleze miile de bucati intr-un suflet nou, plin de curaj, speranta si dorinta de a mai putea CREDE, de a merge mai departe.
Oceanul de lacrimi a ramas in urma plutind in deriva, tu ai luat cu tine cateva picaturi de tristete care sa te determine sa iti gasesti fericirea scriind o noua poveste pe pagina vetii tale.
Imbratiseaza-ti durerea, accept-o si imprieteneste-te cu ea. Apoi da-i voie fericirii sa-ti intre in suflet. Viata va merge mai departe ducand cu ea povestea ta, a mea, a tuturor.
Sa aveti o zi frumoasa!
G.D.