O minunata parabola despre iubire vesnica si despartire

 

Pentru fiecare persoană conceptul de „iubire“ este foarte diferit și cu multiple fațete. Fără iubire, aceasta viață pur și simplu nu ar putea exista. Pentru că, datorită iubirii există înțelegere, bucurie și alte sentimente frumoase.
Această parabolă minunată vorbeste despre iubirea veșnica, adevărată, fără de care lumea nu ar putea exista.

La marginea unui câmp stătea Iubirea și Despărțirea, și admirau un cuplu tânăr. Despartirea spuse Iubirii: „Pui pariu ca ii separ?!“- Iubirea ii raspunse :„Stai, lasă-mă să fac doar o singură incercare, sa ma apropii de ei, si apoi poti sa incerci sa ii desparti. Despartirea a fost de acord.

Iubirea s-a apropiat de cuplul de tineri, i-a atins, s-a uitat în ochii lor și a văzut în ei o scânteie … Dragostea s-a intors și a spus: „Acum este rândul tău“. Despartirea a răspuns Iubirii: „Nu, acum nu pot face nimic – acum esti in inimile lor si inimile lor sunt pline dragoste. Voi veni să-i despart mai târziu.”

Timpul a trecut. Despartirea a revenit la casa cuplului, s-a uitat în casă și a văzut o tânără mamă cu un copil si pe tatăl copilului. Despartirea spera că dragostea a trecut, dar a vazut in ochii lor Recunostinta: Despartirea se întoarse și isi spuse: „Voi veni mai târziu“

A mai trecut un timp si Despartirea a trecut iar pe la casa cuplului. Odata cu trecerea timpului, copii crescusera, erau zgomotosi, iar soțul era obosit dupa o zi grea de muncă. Despartirea spera că acum dupa ce Iubirea si Recunostiinta trecusera, va fi în măsură să ii separe. Dar privind în ochii lor, ea a văzut Respectul și Ințelegerea. „Vin mai târziu“, – a spus Despartirea.

Timpul a trecut. Despartirea a venit din nou la casa lor. In casa copii erau adulți, tatăl avea părul cărunt si le explica ceva copiilor săi, iar soția lui pregătea ceva la bucătărie. Se uită în ochii lor și oftă dezamăgita: a văzut între ei Increderea. „Voi veni mai târziu“, – a spus separarea și a plecat.

Dupa mult timp  Despartirea s-a intors. Se uită în casă unde se jucau nepotii. Langa semineu sta trista doamna imbatranita. Despartirea iși zise: „Ei bine, se pare ca a venit timpul meu“. Ea a vrut să se uite în ochii femei în vârstă, dar ea s-a ridicat și a părăsit casa. Despartirea a urmat-o. Curând femeia a ajuns la cimitir și se așeză la un mormânt. Era mormântul soțului ei.

„Se pare că am întârziat – se gandi Despartirea – timpul a facut munca in locul meu“.  Despartirea s-a uitat în ochii plini de lacrimi ai batranei. In ei vazu: Iubirea, Recunoștința ,Respectul, Ințelegerea și Increderea …

O iubire care nu este eterna nu este nimic. – Camil Petrescu

Sa aveti o zi frumoasa!

G.D.

 

 

sursa

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *