Buna. Sunt Maria si vreau sa va spun povestea iubirii mele.
M-am indragostit la 18 ani de cel care avea sa imi devina sot. Totul a inceput intr-o zi frumoasa de octombrie cand dornica sa ma bucur de culorile toamnei, m-am urcat in trenul spre Sinaia.
Era liniste in compartiment si peisajul tomnatic ma acaparase total, pana cand am auzit o voce si m-am intors instinctiv spre cel care statea in fata mea : un tanar inalt, brunet, cu ochii mari si negri, cu o tinuta placuta. M-a intrebat daca poate sta langa mine. Privirea si vocea lui m-au acaparat imediat si am inceput sa vorbim. Dintr-o data drumul mi s-a parut prea scurt. Parca ne cunosteam de-o viata si acum doar ne reintalnisem intamplator. Am aflat multe lucruri despre el si i-am dat si eu cateva detalii despre mine, despre viata mea. Tot povestind, am ajuns la destinatie si am fost nevoiti sa ne luam la revedere, am facut schimb de numere de telefon si am promis sa ne sunam. Am coborat nostalgica din tren si m-am indreptat spre locul unde aveam sa-mi petrec sfarsitul de saptamana. In fine, m-am bucurat de mica excursie in aer liber si m-am intors in Pitesti, orasul meu natal. Activitatile zilnice m-au facut sa uit de intalnirea cu frumosul brunet din tren, dar intr-o zi am primit un telefon. M-a sunat si a insistat sa ne intalnim. Am primit cu bucurie invitatia lui, ne-am intalnit a doua zi, iar de aici totul a fost minunat. In cateva luni ne-am casatorit si am plecat spre Cluj, noua noastra locuinta, alaturi de sotul meu Andrei.
Era magnific, era foarte iubitor, atent, eram iubirea vietii lui, duceam viata la care nici nu indraznisem sa visez. Eram fericita. Anii au trecut, am mai inaintat putin in varsta, aveam o viata placuta, linistita, pana cand Andrei a fost trimis sa lucreze pentru 2 luni in Londra. Am primit cu bucurie vestea plecarii deoarece Andrei isi dorea de mult postul catre care trebuia sa plece acum. Plecarea a fost grea. Despartirea si mai grea. Distanta incercam sa o micsoram vorbind mult la telefon si asteptand cu nerabdare seara sa ne putem vedea pe skype. Incepusem sa ma obisnuiesc cu plecarea lui si numaram zilele care mai erau pana la intoarcerea sa acasa. Dupa o luna insa, Andrei a inceput sa aiba zile in care era mai ocupat si seri in care nu mai putea vorbi. Zilele acestea au inceput sa fie din ce in ce mai dese si dorul imi era din ce in ce mai mare.
Intr-o zi in timp ce ma intorceam de la serviciu mi-a venit ideea sa ii fac o surpriza sotului meu. M-am urcat in primul avion in care am gasit loc si am zburat la Londra. Era sambata seara. M-am urcat intr-un taxi si am inceput sa ma bucur de frumusetea Londrei. Cu bucurie in suflet am ajuns la adresa unde Andrei era cazat si am sunat la usa asteptand cu nerabdare sa ma cuprinda in brate. Usa s-a deschis si in prag a aparut Andrei. Surpriza insa. Nu i-am vazut in ochi bucuria revederii. Tacut m-a invitat inauntru. Eram confuza si incercam sa inteleg ce se intampla cand, din camera alaturata aparu o tanara intr-o tinuta lejera de casa. Nu am mai apucat sa-mi intreb sotul ce cauta acea femeie straina in locuinta lui. Andrei a inceput sa-mi povesteasca cum s-a indragostit de colega lui de birou.Vorbele lui ma loveau si treceau prin mine. Auzeam si nu intelegeam, totul se invartea in jurul meu fara sens. Orice discutie era de prisos. M-am ridicat cu ultimele puteri de pe canapea si mi-am tarat pasii afara. Andrei nu a schitat nici un gest, nu a spus decat ….imi pare rau….cred ca asta a spus….nu mai auzeam nimic, vedeam doar imaginea lor si vorbele lui care mi-se amestecau in minte.
Cu cateva saptamani in urma eram cei mai fericiti. Ce a putut sa schimbe distanta Cluj-Londra in perioada aceasta? Cum a disparut iubirea sotului meu intr-un timp asa scurt? Unde sunt anii nostri de fericire? Unde este iubirea imensa cu care sotul meu ma invaluia?
Toate au disparut in cateva saptamani. M-am intors singura in Pitestiul meu drag. Inca Nu pot intelege cum se pot schimba asa repede sentimentele unui barbat. Cu ce am gresit ?
Tanjesc dupa fericirea si clipele frumoase avute, dar voi ce credeti MERITA?…….
Maria…